Feteasca regală

Suverana modernă

Pentru un soi despre care s-a crezut până anul trecut că nu are un secol (se considera că abia în anii ’20 ai secolului trecut a apărut, în zona Transilvaniei, din încrucișarea Grasei de Cotnari cu Feteasca albă – dar ultimele cercetări au demonstrat că nu Grasa, ci Frâncușa îi este genitor, cu câteva decenii anterior  – mulțumesc din nou, Tiberiu Onuțu, pentru semnalare), Feteasca regală a dobândit mare succes: azi, acoperă circa 16% din suprafața totală cu viță-de-vie de la noi. Motivele? Productivitate medie 15 tone/hectar, adaptabilitate bună la diferite climate, caracteristici olfactive și gustative bune. Aciditatea îi conferă prospețime, aromele de flori de câmp, mere și citrice sunt bine puse în valoare de o corpolență bună, în care taninurile mai prezente decât la alte soiuri albe îi asigură și o durată medie de păstrare la sticlă, când e vinificat cu grijă. Este un soi plurivalent – poate fi consumat proaspăt, dar se pretează bine și la contactul cu lemnul de stejar – și am auzit recent mai mulți specialiști străini spunând că, dacă ar fi prelucrat și promovat cu mai multă atenție, ar putea fi un soi emblematic pentru România, unul care să genereze profituri mari și imagine bună.

sursa: Cezar Ioan – Connaisseur fara ifose