Plăvaie

Soi originar din regiunea Vrancei din care se obţin vinuri albe tinere, minerale, cu aciditate crescută, care se recomandă a fi consumate în primii doi ani de la îmbuteliere.

ALTE DENUMIRI

Plăvană, Brumăria, Bălană, Bălaia, Bălaie, Poamă Plăvaie, Plăvaie de Vrancea.

ORIGINI

Plăvaia este un soi alb autohton prefiloxeric, a cărui origine poate fi identificată în secolul al XVIII-lea, în regiunea Vrancei. Povestea numelui soiului este pitorească, referindu-se la culoarea boabelor de strugure care se asemăna foarte mult cu cea alb-gălbuie sau alb-cenuşie a oilor, animale care aveau un rol esenţial în agricultura şi economia Vrancei din acea perioadă.

TRĂSĂTURILE VIŢEI DE VIE

Planta este una dintre cele viguroase comparativ cu celelalte varietăţi autohtone. Este rezistentă la boli, temperaturi scăzute (până la -15°C) şi secetă. Plăvaia are un randament crescut, cu ciorchini compacţi, iar strugurii pot fi recoltaţi începând cu a doua jumătate a lunii Septembrie.

UNDE SE CULTIVĂ ŞI GUSTUL VINULUI

Plăvaia este răspândită în regiunea Moldovei, în special în judeţul Vrancea în podgoriile Odobeşti, Coteşti şi Panciu, fiind la fel de populară precum Şarba sau Galbena de Odobeşti. De asemenea, soiul este răspândit şi în Republica Moldova, unde este cunoscut sub numele de Brumăria, dar şi în ţări precum Ucraina, Kazahstan, Kârgâzstan, Slovacia, Serbia, Muntenegru, Ungaria, Austria şi Bulgaria.

Vinurile obţinute din acest soi sunt seci, proaspete, recomandate a fi consumate în primii doi de la îmbuteliere şi caracterizate prin arome de măr verde, grepfruit, suc de lime şi coajă de lămâie. De asemenea, datorită acidităţii crescute, soiul poate fi folosit pentru a crea vinuri spumante sau distilate memorabile.

Vinuri care sunt recomandate a fi consumate la temperatura de 6-8°C şi consumate fie simplu, fie alături de brânzeturi tinere româneşti, saramură de peşte, piept de pui la grătar cu legume sau alături de mâncarea care vă place.